poate cineva a urcat pe everest, dar sunt si unii care au descoperit gradina din spatele casei si pentru ei a fost la fel de palpitant. nu in mod absolut, ci personal. eye of the beholder sau asa ceva :P
pasiunea mea pentru moto a inceput prin liceu,cand impreuna cu un prieten mesteream stangaci la un ij vechi intr-o uscatorie de bloc. de atunci am avut alte proiecte, mai mari sau mai mici, dar pe creier a ramas piticul, numarand.
din cauza unei probleme din nastere mie mi-e un pic mai greu sa fac, fizic, unele lucruri. nu am facut niciodata prea mare caz de asta. faceam totdeauna normele de nota 10 la sport, refuzam sa fiu scutit, si am incercat cam orice sport mi s-a parut interesant, chiar daca nu le puteam face de performanta.
nu am cum sa ma descurc cu o motocicleta cu ambreiaj obisnuit, din cauza prizei mainii pe ghidon, asa ca din primavara am inceput sa caut solutii. nu am gasit nimic in tara, asa ca a trebuit sa ma documentez pe forumuri din strainatate. am cunoscut oameni de mirare, care reusesc sa puna genunchiul jos in curba pe circuit, desi piloteaza cu un singur brat, celalalt fiind amputat. daca ei puteau lucrurile astea, atunci sigur aveam cum sa invat si eu sa merg pur si simplu. problemele mele fizice erau evident mult mai mici. oameni foarte prietenosi, care m-au invatat. niciodata nu mi-au zis: fa asa! m-au lasat totdeauna sa aleg. si cred le datorez cel putin o lada de bere.
si piticul a tot stat, a tot numarat, i-a tot crescut barba mai bine de 10 ani. pana acum. pana anul trecut, cand am hotarat ca e timpul sa fac lucrul asta pentu mine. mi-am facut cadou o frumusete de bmw f650 din '98 dar frumoasa foc si in stare perfecta, aproape noua.
dar gasitul si cumparatul mobrei au fost cea mai usoara parte. problema mea fizica nu mi-a creat neplaceri pana acum in relatiile cu ceilalti, in afara de cazuri foarte rare. dar cand e vorba de carari mai nebatute, balariile cresc, mai ales in romania, unde fuga de responsabilitate si incompetenta sunt sporturi nationale. la noi nu exista conceptul de "disabled bikers"care au dreptul sa conduca o motocileta cu adaptari. nu exista reguli clare, iar alea care exista sunt aplicate dupa ureche. si toata lumea incearca sa te faca sa te razgandesti. poate e de fapt un test sa vada daca esti hotarat cu adevarat. eu eram.
de cand am hotarat sa merg pe motor m-am lovit de probleme.
un cabinet medical cunoscut a refuzat sa ma consulte ca sa imi dea fisa medicala pentru scoala de soferi. total abuziv. nici nu stiau ordinul ministerului sanatatii dupa care ar fi trebuit sa ma evalueze. nu am reusit sa o scot la capat cu ei nici macar cu amenintari. pe urma am incercat sa gasesc o scoala de soferi cu categ. A, care sa adapteze o motoreta pe care sa fac scoala. nu s-a putut. nimeni nu voia sa blocheze o motocileta doar pentru un om cat dureaza un curs. de fapt nici macar scoala dispusa sa ma invete sa merg pe propria-mi mobra nu a fost usor de gasit. nu voiau sa se lege la cap. sau imi spuneau ca nu au timp special pentru mine. pana la urma totul a fost spre bine, pentru ca am ajuns la un instructor extraordinar de rabdator, motociclist vechi, cu care sunt acum prieten si de la care sigur mai am multe de invatat si dupa ce dau examenul. m-am hotarat sa fac scoala pe f650. toata lumea la ilioara mi-a spus ca e prea mare, prea puternica la turatii mici si prea grea. insa instructorul, prietena mea si cativa amici m-au incurajat.
ca sa incep sa merg am ales cea mai simpla si mai ieftina adapare: ambreiajul mutat in dreapta, sub maneta de frana scurtata. auzisem ca e si foarte eficienta, ca dupa un timp nu mia incurci comenzile. dar ca totdeauna unde nu prea e aglomeratie nu sunt nici indicatoare. a durat 3 mecanici pana sa reusesc sa imi fac adaptarea exact cum voiam eu.
dar pentru ca incapatanarea e o virtute rara, am luat pe rand toate problemele, am trecut testele birocratice si am reusit sa ma duc la prima ora "oficiala" de condus motocicleta. cand m-am urcat pe motor, era sa ma arunce ca la rodeo. nu imi dadusem seama ca din cauza prizei mainii si a mecanismului adaptataveam o problema. cand strangeam ambreiajul roteam si acceleratia. m-am speriat ca fata mare cand a prins viteza (mica), desi cu bicicleta mergeam altadata cu viteza mare pe drum forestier. am reusit insa sa o tin sa nu imi scape, si mi-a trebuit un sfert de ora sa nu imi mai tremure mainile. la a doua ora instructorul m-a pus sa merg ridicat in scarite. la a treia ora am trecut prima bordura si am facut niste opturi largi si stangace. apoi, tocmai cand capatasem incredere, am si trantit vacuta. am ciupit frana fata la viteza mica si am pus-o jos, pe o parte si i-am rupt maneta de ambreiaj. "vacuta" la pascut :) inca o data a fost tot raul spre bine, pentru a am putut sa refac ingineria mult mai bine decat era inainte. acum am ambreiaj de la un fireblade 954 - sa te tii curse cu monocilindrul :)
pe urma totul a fost mai usor. am invatat, am inteles, am inceput sa ma aplec mai mult in curbe, am facut poligonul din ce in ce mai bine, chiar am pus frana de urgenta pe asfalt ud sa vad cum se simte. am invatat sa urc si panta de pamant care leaga parcarea vacutei de aleea poligonului, si asta fara sa opresc motorul, desi locul e destul de abrupt si ingust. cel mai mare compliment l-am primit de la un alt instructor care ma vazuse facand ture cu motorul si dupa ce i-am spus despre adaptare si ca ma pregatesc pentru examen mi-a raspuns ca el credea ca am deja carnet.
ultima oara am mers pe motocicleta in decembrie, erau cateva grade afara si m-am dat singur prin poligon. mai am un singur hop legal de trecut - trebuie sa conving politia sa ma lase sa dau examen pe motocicleta adaptata de 650cmc. insa imediat cum dau ghioceii sunt pregatit si vreau sa dau examenul! pe urma... la drum, cum ii sta bine enduro-touringului. abia astept, pentru ca cred ca mersul pe motor e extraordinar. mergi "in" tren, mergi "in" masina, dar "pe" motor. adica esti afara, pe drum, nu mai ai pretexte si scuze sa te ascunzi de locurile si oamenii pe langa care treci.
cand am dus "vacuta" la ilioara, am apasat pe trip. s-a resetat la 0. asta e calatoria mea si asta e motoreta mea. suntem prieteni de doar 60 km (facuti toti in poligon, ca nu vrem dosar penal :D ). sigur vor urma foarte multi. dar provoc la duel pe oricine spune ca povestea de pana acum nu se poate compara cu o tura in jurul lumii!
asfalt.. stiti voi :P
p.s. postul asta participa la concursul de povesti cu calatorii pe doua roti organizat de LumeaMare si sponsorizat de Barracuda Moto Romania
1 comment:
Mergi "in" tren, mergi "in" masina, dar "pe" motor. Foarte frumos spus.
Mi-a placut povestea si iti tin pumnii sa castigi :)
Post a Comment