salutul intre motociclisti e un subiect intens discutat pe forumurile "comunitatii". dincolo de inutilitatea discutiei nu pot sa nu recunosc ca in momentul in care esti salutat de alt motociclist te simti un pic diferit de restul lumii.
din punctul meu de vedere e cam ca salutul pe munte. pe traseu ii saluti pe ceilalti, daca esti cat de putin initiat. doar pantofarii nu fac asta. pentru ca 20 de metri mai incolo s-ar putea sa iti scrantesti aiurea o glezna, si atunci oamenii aia abia salutati or sa fie singurii care or sa te care in carca pana la prima cabana.
eu am fost saluat deja ca motociclist, desi n-am iesit nici macar o data pe strada cu mobra. era acum aproape un an, imi luasem vacuta si statea parcata in fata blocului. am coborat cu scule sa vad daca pot sa ii fac eu adaptarea. habar n-aveam ce faceam, dr surubareama acolo la ea, pe caldura. tocmai ridicasem nasul din ce faceam si am vazut un touring mare, negru, cu un el si o ea cu viziere negre. s-au uitat in directia mea si au inclinat capul. am facut acelasi lucru si pe urma am strans imediat toata surubaraia, m-am dus sus sa sarbatoresc cu o bere :)
1 comment:
da...intradevar e un sentiment fain..eu ii salut pe toti desi ma simt oarecum ca un scuterist avand un suzuki burgman..am avut oricum bucuria sa vad ca sunt salutat si eu si cumva motociclistii ma percep ca pe unul de al lor..nicidecum ca pe un manelist in slapi pe o paraitoare.
Acuma si clasa din care face parte burgman-ul meu e altceva..dar na...vroiam sa impartasesc cu tine probabil aceleasi sentimente
Post a Comment